Constantin

In fiecare zi auzim strigate de ajutor sub diverse forme, ori ca e un batran cu mana-ntinsa la metrou, ori ca e un copil ce-ti cere un ban, atunci cand iti cumperi covrigi dimineata, ori ca sunt strigate ceva mai elevate, promovate prin radio si tv, oricum ar fi le auzim sau refuzam sa le auzim. Pe langa aceste categorii, mai exista o categorie de strigate de ajutor, un strigat mut, care nu-l auzim si nu-l vedem, dar care ajunge la noi prin intermediul apropiatilor persoanei in cauza.
De multe ori ma intreb, daca mi s-ar intampla ceva cum m-as descurca, oare cei apropiati mie imi vor fi si atunci la fel de apropiati?
Vreau sa cred ca pot reprezenta un sprijin pentru cei din jurul meu si fara sa ma laud, fac parte din categoria oamenilor care s-ar da jos din pat la 3 dimineata, pentru a ajuta un prieten la ananghie si as vrea sa cred ca exista cel putin o persoana care ar face acelasi lucru pentru mine

Dar ca sa nu ma mai intind la vorba revin la subiectul acestui post. Dupa ce acum cateva luni va ceream ajutor pentru Marian, acum apelelez din nou la bunavointa voastra ca sa-l ajutam pe Constantin. Initial am vrut sa copiez ce a scris Teodora, dar pentru ca ea a descris intr-un mod cu totul emotionant situatia lui Constantin, va invit sa cititi direct textul ei aici.

Sanatate tuturor!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Umanitar și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Constantin

  1. Teodora zice:

    Mulțumesc ție, mulțumesc vouă că existați!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s